Pentru multi dintre cei formați în terapia schemelor este neclar cum să lucreze în același timp cu modurile și schemele. Această confuzie îi face pe mulți să aleagă să lucreze prioritar fie cu schemele (adepții teoriei originale a lui Jeffrey Young)  fie cu modurile (adepții abordării moderne centrată pe moduri condusă de școala olandeza și susținută de multiplelel cercetări ale lui Arnoud Arntz).

Așa cum însuși părintele Schema Therapy – Jeffrey Young – a susținut vehement în cadrul conferinței de la Edinburgh din 2019, schemele și modurile sunt doua concepte strâns interconectate și este nevoie de cunoașterea și utilizarea ambelor, pentru ca o terapie să fie eficientă și să contribuie la schimbări de profunzime.

Deși conceptul de schemă a fost inițial mai popular, acesta nu era unul nou, fiind folosit anterior de Aaron Beck in terapia cognitiv-comportamentală. Ceea ce Young a adus ca noutate în cadrul acestui concept a fost ideea că la baza schemelor stau nevoile nesatisfăcute sau satisfăcute în mod neadecvat, pe care le avem în copilărie și apoi pe tot parcursul vieții și ideea că schema nu include doar o componentă cognitivă, ea fiind de fapt un conglomerat de cogniții, trăiri emoționale și corporale, amintiri și tendințe către acțiune. În terapia schemelor pentru copii și adolescenți, pentru o mai bună și mai ușoară înțelegere a conceptului, schema este definită ca o rană (vulnerabilitate) sau ca un buton emoțional. Odată apăsat acest buton schema devine activă și rana devine dureroasp, individul începând să pună în act o înșiruire de Moduri ale Schemei, pentru a face față acestei activări.

Conceptul de Mod intră în acțiune practic, odată ce schema a fost activată și de aceea este foarte important să ne dăm seama despre ce schema vorbim. Modurile vor putea fi decelate corect, și adresate corespunzător, doar atunci când sunt văzute prin legătura pe care ele o au cu schema care le pune în mișcare.

Dacă o persoană are o schemă de abandon activă, atunci se poate ca Modul ei de Copil vulnerabil să resimtă frustrată nevoia de siguranță și atașament în timp ce aude in cap vocea unui Părinte punitiv care îi spune că abandonul e inevitabil pentru un copil ca el. Modul de Copil Vulnerabil va avea nevoie să se protejeze de aceste vorbe fie închizându-și urechile – Mod de Coping de tip evitare – începând să bea sau să consume diverse substanțe; fie supracompensând prin Modul de Atac – ieșind de fiecare dată din relații înainte să poată fi părăsit și spunând desrpre ceilalți că nu sunt suficient de…; sau predându-se în schemă prin intermediul Modului Compliant și alegându-și constant parteneri indisponibili sau care înșeală.

Fără a cunoaște schema activată putem avea tendinșa să facem confuzie între moduri, mai ales acolo unde vine vorba despre Modurile de Coping. Ceea ce poate fi interpretat ca un Mod de Coping de tip supracompensare în cazul schemei de Deficiență/Rușine (aroganță) poate fi de fapt un mod de predare dacă ne referim la o schemă de Standarde Nerealiste (trebuie sp fac totul fără cusur și să fiu mereu primul). Decelarea corectă a schemelor și modurilor va fi foarte importantă în alegerea strategiilor potrivite pentru intervenție și în descoperirea de canale alternative penru abordarea pe mai multe căi a unor personalități rezistente.