despre Schema Therapy

Schema Therapy (ST) sau terapia schemelor este o modalitate terapeutică complexă, ce integrează într-un model unitar și coerent, elemente din mai multe forme de psihoterapie precum: terapie psihodinamică, terapie gestalt și experiențială etc.

Această formă de terapie a venit ca o completare a modelelor clasice de terapie cognitiv-comportamentală pentru a se adresa clienților cu tulburări rezistente la formele deja consacrate de terapie și tocmai de aceea include tehnici și metode dovedite ca fiind eficiente, pe care le asamblează într-o modalitate unică și inovativă.

Conceptele principale din ST sunt: schemelemodurile și nevoile, pe de-o parte și re-parenting-ul limitat și confruntarea empatică pe de alta.

Schemele sunt structuri psihice repetitive ce se activează în anumite momente și cuprind elemente de cogniție, emoție și stări fiziologice. Aceste structuri sunt formate în copilărie și adolescență prin frustrarea toxică a nevoilor de bază sau îndeplinirea acestora într-o manieră neadecvată și ele sunt întărite apoi de-a lungul vieții prin declanșarea unor cicluri repetitive de comportamente dezadaptative.

Modurile schemelor pot fi înțelese ca fațete sau părți diverse din noi – voci interioare care se manifestă o dată ce o schemă este activată. Aceste părți gândesc, simt și acționează în diverse modalități pentru a gestiona schema care a fost declanșată de un anumit element activator. Modurile comunică între ele și manifestarea lor se traduce într-un adevărat teatru interior, în care diversele părți din noi încearcă să negocieze rezoluția unei probleme interioare reprezentată de schema activată.

Nevoile sunt elementele de baza în jurul cărora schemele se constituie și modurile se manifestă. Ele sunt necondiționate și înnăscute și nu pot fi negociate sau combătute ca fiind greșite sau rele. Putem negocia modalitatea de îndeplinire a unei nevoi dar nu și existența ei. În funcție de cât de mult nevoia respectivă este legată de supraviețuire – fie ea fizică sau emoțională, neîndeplinirea ei va fi interpretată în plan intern ca o situație problematică ce trebuie rezolvată.

Re-parenting-ul despre care se vorbește in ST face referire în primul rând la tipul de relație pe care terapeutul îl va avea cu clientul său: terapeutul va prelua un rol de părinte și va îndeplini nevoile frustrate ale clientului său în limita cadrului oferit de relația terapeutică. Prin intermediul acestei relații reparatorii, clientul își poate rescrie scenariul de viață exprimat prin credințele disfuncționale, emoțiile neadecvate și comportamentele deficitare.

Confruntarea empatică este un alt element fundamental în ST, ea completând, alături de re-parenting, arsenalul de tehnici fundamentale/principii ce stau la baza modalității de vindecare prin această formă de psihoterapie. Se consideră deci că terapeutul e nevoie să fie atât părinte hrănitor cât și un element de siguranță pentru client, ajutându-l pe acesta să internalizeze limite sănătoase și să dobândească astfel o bună capacitate de auto-reglare.

Metode terapeutice în Schema Therapy

Ne poți găsi la

cursuri formare și certificare